Contractură, întindere sau ruptură musculară: cum le deosebești

01Contractură, întindere sau ruptură: ce e de fapt

Mușchiul scheletic e făcut din mii de fibre care alunecă între ele și se contractă la comandă. Când încărcarea depășește ce poate duce fibra într-o clipă, ea se întinde prea mult sau se rupe. Așa apare leziunea musculară, cel mai des în coapsă (ischiogambieri și cvadriceps) și în gambă (gastrocnemian).

Oamenii folosesc trei cuvinte ca și cum ar însemna același lucru. Nu înseamnă.

• Contractura e o încordare dureroasă a mușchiului, cu fibrele întregi. Nu e o ruptură. Apare după efort, frig sau o poziție proastă și cedează de obicei în câteva zile, cu mișcare ușoară și căldură.
• Întinderea (grad I) înseamnă fibre întinse sau rupte foarte puțin. Doare la contracție și la întindere, dar nu pierzi forța. De obicei treci singur de ea, în una până la două săptămâni.
• Ruptura parțială (grad II) înseamnă că o parte din fibre e ruptă. Apare vânătaie, umflare, iar forța scade clar. Aici durează săptămâni bune.
• Ruptura completă (grad III) înseamnă că mușchiul e rupt de tot, uneori cu smulgerea inserției de pe os. E rară, dar la ischiogambieri și la biceps se poate întâmpla și se discută cu un chirurg.

Cine crede că are o contractură și are de fapt o ruptură parțială se întoarce prea repede la sport și o face mai mare.

Leziunile de ischiogambieri fac între 12% și 26% din accidentările sportive, după o lucrare de sinteză publicată în Bone Joint J. Am scris separat despre leziunea de ischiogambieri, cea mai frecventă la fotbal, sprint și sporturile cu alergare.

02Ce înseamnă gradele de leziune

Gradele I-III clasice sunt utile, dar spun prea puțin despre cât durează vindecarea. De aceea, în medicina sportivă s-au dezvoltat clasificări mai fine. Cea britanică (British Athletics) împarte leziunile de la 0 la 4 și adaugă o literă după locul afectat: „a” pentru marginea musculară, „b” pentru zona dintre mușchi și tendon și „c” pentru leziunea care ajunge în tendon. O leziune care interesează tendonul se vindecă mai lent și revine mai greu la sport.

Un studiu pe 115 sportivi și muncitori cu leziuni la gastrocnemian a arătat că tipul exact al leziunii, așezat pe ecografie, prevede timpul până la revenirea la sport sau la muncă. Leziunile care interesează aponevroza liberă a gambei, adică inserția de tip tendon, s-au vindecat cel mai greu. Cu cât leziunea e mai aproape de tendon și cu cât prinde mai mult din grosimea mușchiului, cu atât recuperarea cere mai mult timp.

Ce schimbă gradul în practică: cât poți încărca mușchiul, cât de repede poți relua sportul și cât de atent trebuie urmărită vindecarea. Leziunile de grad mic se tratează aproape întotdeauna fără operație. Cele care interesează tendonul sau o porțiune mare din mușchi cer mai multă răbdare.

03Diagnosticul și ce arată ecografia

Diagnosticul începe cu povestea: cum s-a întâmplat, în ce moment al efortului, ce ai simțit. O leziune care apare în plin sprint, cu senzația de lovitură și oprire bruscă, arată altfel decât o durere care crește treptat de-a lungul mai multor antrenamente.

La examinare verific dacă e o vânătaie, cum răspund mușchii și unde doare. Examinarea imediat după accidentare poate să subestimeze leziunea, pentru că durerea și spasmul maschează tabloul. De aceea, în practică, programez ecografia musculoscheletală la 48 până la 72 de ore după accidentare, când edemul și ruptura de fibre se văd clar. O lucrare clasică despre recuperarea leziunilor musculare recomandă reevaluarea clinică la 5 până la 7 zile după accidentare, moment în care severitatea se apreciază mai fidel.

Ecografia e metoda cea mai accesibilă și o pot face în aceeași ședință. Arată lungimea leziunii, cât din grosimea mușchiului e afectat și dacă e implicat tendonul.

Ecografia făcută în primele ore poate rata leziunea. La 48 până la 72 de ore, tabloul se așază.

Rezonanța magnetică e mai sensibilă și vede mai bine leziunile din interiorul mușchiului sau cele de la nivelul tendonului proximal. Un studiu pe sportivi cu leziuni de ischiogambieri a arătat că semnele de pe RMN nu se schimbă semnificativ în prima săptămână, așa că investigația se poate face oricând în acele zile. Nu îți trebuie RMN din prima dacă tabloul e clar pe ecografie.

04Primele zile: protocol PEACE și LOVE

Vechiul îndemn de a pune doar gheață și repaus a fost înlocuit în recomandările actuale cu PEACE și LOVE, propus în 2019 în British Journal of Sports Medicine. Ideea de bază: după faza de protejare, mușchiul are nevoie de mișcare, nu de repaus total.

Primele zile (PEACE):

• Protejează zona, fără imobilizare lungă.
• Elevă membrul, pentru a limita umflarea.
• Avoid, adică evită antiinflamatoarele în primele zile. Aici rămân onest: recomandarea se sprijină în bună parte pe studii de laborator, iar în practică rămâne o discuție deschisă. Dacă durerea e mare, un antiinflamator pe termen scurt nu e o catastrofă.
• Compresie cu bandaj elastic.
• Educație: afli ce ai și cât durează.

După câteva zile (LOVE):

• Load, adică încarci mușchiul treptat, în limitele durerii.
• Optimism: felul în care vezi leziunea contează pentru revenire.
• Vascularizare: mișcare ușoară, fără durere, care aduce sânge.
• Exercițiu: exerciții active, în etape, pentru a recâștiga forța.

Repausul total nu vindecă un mușchi. Slăbește fibrele sănătoase din jur și întârzie revenirea.

05Revenirea la sport, după tipul leziunii

Revenirea nu se face după calendar, ci după criterii. O sinteză a factorilor care influențează revenirea după leziunile de ischiogambieri a găsit că recuperarea durează mai mult la leziunile apărute la o întindere forțată, la cele cu grad mare pe investigație, la cele care prind peste 75% din mușchi și la cele care ajung la tendon. Faptul că prima consultație s-a făcut la mai mult de o săptămână de la accidentare s-a asociat și el cu o recuperare mai lungă.

La ischiogambieri, riscul ca leziunea să se repete este între 14% și 63%. De aceea folosesc durerea și funcția ca repere, nu data din calendar. Conform unui consens internațional din 2023 (London International Consensus), recuperarea se individualizează după sport, după mușchiul afectat și după tipul leziunii, iar pragul de durere acceptabil nu e același pentru mers și pentru sprint.

Un studiu randomizat pe 50 de sportivi amatori cu leziuni severe la coapsă sau gambă a comparat recuperarea începută devreme cu cea începută târziu. Forța a fost similară în cele două grupuri. La cei care au început devreme, însă, a existat o tendință spre mai puțină durere și mai multă încredere. Mobilizarea blândă din primele zile nu încetinește vindecarea.

Ordinea etapelor: mers fără șchiopătat, apoi întindere completă, apoi forță, apoi alergare ușoară, apoi sprint și abia la final mișcările sportului tău. Fiecare etapă începe doar după ce precedenta se face fără durere în ziua următoare.

06Când e urgent și când nu

Cele mai multe leziuni musculare se tratează acasă și la cabinet. Există însă situații care nu se amână:

• Ruptură completă bănuită, cu un gol pe care îl simți la palpare și cu imposibilitatea de a folosi mușchiul.
• Durere severă, umflare rapidă și tensiune care crește, împreună cu amorțeală sau senzație de picior rece. Poate fi un sindrom de compartiment, urgență chirurgicală.
• Imposibilitatea de a merge sau de a pune piciorul pe jos.
• Vânătaie mare și umflare care cresc în 24 până la 48 de ore, mai ales după o lovitură directă.
• Urină închisă la culoare după efort intens: se bănuiește rabdomioliză, o urgență.

Un lucru spus direct, pentru că lucrez cu PRP: există studii pe infiltrații cu PRP la leziunile musculare, dar datele sunt încă limitate, așa că nu îl propun ca prim gest. Leziunea musculară bine gradată se tratează cu încărcare progresivă. Dacă e bănuită o ruptură completă sau un sindrom de compartiment, mergi la urgență în aceeași zi. Restul motivelor de a vedea repede un medic sunt adunate în articolul despre când mergi la ortoped.

07Întrebări frecvente