Cartilajul din genunchi se poate reface? Ce știm azi și ce e încă experimental

01De ce cartilajul nu se reface ușor

Cartilajul care acoperă capetele oaselor în genunchi nu are vase de sânge. Celulele lui, condrocitele, sunt puține și se divid foarte rar la adult. De aceea o leziune de cartilaj sau pierderea lui în artroză nu se „închide” ca o tăietură în piele.

Tratamentele de azi pentru artroză controlează durerea și ajută funcția. Niciunul nu are aprobare ca tratament care oprește sau inversează boala. Asta face ca orice știre despre „regenerarea cartilajului” să fie citită cu speranță, dar și cu prudență.

02Ce a arătat studiul publicat în Science

Echipa condusă de Nidhi Bhutani și Helen Blau de la Stanford a studiat o proteină numită 15-PGDH. Comunicatul de presă o numește „gerozimă”, pentru că nivelul ei crește odată cu îmbătrânirea. Rezultatele au apărut online în Science pe 27 noiembrie 2025, iar articolul complet a fost publicat în martie 2026.

• La șoarecii bătrâni, nivelul de 15-PGDH din cartilajul genunchiului era de aproximativ două ori mai mare decât la cei tineri.
• Un inhibitor al proteinei, dat fie în tot organismul, fie direct în articulație, a dus la refacerea cartilajului articular și la mai puțină durere asociată artrozei.
• Fără celule stem. Autorii arată că refacerea pare să vină din schimbarea genelor active în condrocitele deja existente, nu din înmulțirea celulelor stem. Celulele care produc cartilaj hialin, tipul funcțional, au crescut de la 22% la 42%. Cele asociate cu degradarea au scăzut de la 8% la 3%, iar cele care produc fibrocartilaj de la 16% la 8%.
• După leziunea de ligament încrucișat anterior, șoarecii tratați de două ori pe săptămână, timp de patru săptămâni, au dezvoltat mult mai rar artroză. S-au mișcat mai firesc și au sprijinit mai mult pe piciorul afectat.
• Pe țesut uman: cartilaj scos la operații de proteză de genunchi, tratat o săptămână în laborator, a început să producă din nou cartilaj articular.

03Ce NU a arătat studiul

• Niciun pacient nu a fost tratat. Rezultatele pe șoareci nu se transferă automat la oameni, iar țesutul uman a fost testat în laborator, nu într-un genunchi viu care merge și urcă scări.
• Nu există încă un studiu clinic pentru cartilaj. O formă orală a inhibitorului este testată pentru slăbiciunea musculară legată de vârstă și s-a dovedit sigură la voluntari sănătoși, în faza 1. Autorii speră la un studiu pentru cartilaj, dar acesta nu a început.
• Conflict de interese declarat. Mai mulți autori sunt inventatori pe cereri de brevet deținute de Stanford și licențiate companiei Epirium Bio. Helen Blau este cofondatoare a companiei și deține acțiuni. Asta nu face studiul greșit, dar e o informație pe care o meriți.

E știință bună, publicată într-una dintre cele mai serioase reviste. Nu e încă un tratament. Între cele două stau, de obicei, ani de studii clinice.

04Ce funcționează azi pentru genunchiul cu artroză

Ghidul NICE pentru artroză (NG226, 2022) pune pe primul loc exercițiul terapeutic și controlul greutății, împreună cu informarea pacientului. Restul tratamentelor se adaugă peste această bază, nu în locul ei.

1. Forța musculară. Coapsa puternică descarcă genunchiul. Vezi cum construiești forța după 40 de ani.
2. Greutatea. NICE notează că o scădere de 10% din greutate e probabil mai utilă decât una de 5%. Despre noile medicamente pentru obezitate am scris în articolul despre GLP-1 și artroza genunchiului.
3. Mersul. Dozat pe măsura genunchiului, vezi câți pași pe zi și în ce ritm.
4. Infiltrațiile ghidate ecografic cu acid hialuronic, PRP sau corticoizi, fiecare cu indicații și limite. PRP poate reduce durerea pentru câteva luni într-un genunchi care încă are cartilaj, dar nu reface cartilajul pierdut: în studiul RESTORE, publicat în JAMA în 2021, volumul cartilajului pe RMN a scăzut la fel după PRP și după placebo. Detalii în ghidul PRP la genunchi: când ajută și când nu.
5. Radiofrecvența geniculară, pentru durerea care nu cedează la celelalte măsuri. Vezi radiofrecvența la genunchi.

05După o leziune de ligament încrucișat, urmărirea contează

Comunicatul Stanford amintește că aproximativ jumătate dintre oamenii cu o leziune de ligament încrucișat anterior dezvoltă artroză în acel genunchi în timp. O analiză publicată în American Journal of Sports Medicine în 2007 confirmă ordinul de mărime: la 10–20 de ani după diagnosticul unei rupturi de ligament încrucișat anterior sau de menisc, în medie 50% dintre pacienți au artroză, cu durere și limitare funcțională. Aceeași analiză nu a găsit dovezi că reconstrucția ligamentului sau repararea meniscului ar proteja împotriva artrozei.

Practic: dacă ai avut o asemenea leziune, chiar operată, genunchiul are nevoie de forță musculară întreținută, control al greutății și evaluare când apar durere sau umflare repetată. Citește și articolul despre ruptura de LCA: operație sau nu și ghidul despre gonartroză.

06Cum recunoști promisiunile exagerate

Cuvântul „regenerare” vinde bine. Înainte să plătești un tratament prezentat ca regenerativ, pune aceste întrebări, oricărei clinici, inclusiv mie:

• Există un studiu randomizat, cu grup de control, pe oameni, pentru exact acest tratament și exact problema mea?
• Ce s-a măsurat: durerea, funcția sau chiar cartilajul pe RMN?
• Cât a durat efectul în studiu și la câți pacienți nu a funcționat?
• Ce riscuri are și ce se întâmplă dacă nu merge?
• Cine a finanțat studiile citate?

Dacă răspunsurile sunt vagi, ai motive să ceri a doua opinie. Despre diferențele dintre PRP, celule stem și exozomi am scris separat, tot cu dovezile pe masă.

07Întrebări frecvente