Durere în fesă la șezut: tendinopatia ischiogambierilor și cum o deosebești de sciatică

01Ce este tendinopatia ischiogambierilor proximali

Ischiogambierii sunt cei trei mușchi din spatele coapsei. Sus, ei pornesc printr-un tendon comun de pe tuberozitatea ischiatică, osul pe care stai când te așezi. Acolo tendonul e încărcat de două ori: când alergi sau te apleci, îl întinzi și îl tragi, iar când stai pe scaun, îl apeși direct pe os.

Când încărcarea crește mai repede decât se poate adapta tendonul, apare tendinopatia. O sinteză clinică din 2016 o descrie ca pe o durere adâncă în fesă, la originea tendonului, care apare atât la sportivi, cât și la oameni care nu fac sport, și care durează des luni de zile. Apare mai des la:

• alergători, mai ales după ce au adăugat pante, intervale sau sprinturi;
• fotbaliști și jucători din sporturi cu accelerări;
• oameni care stau multe ore pe scaun tare sau conduc mult;
• cicliști și practicanți de yoga, la flexiile adânci ale șoldului.

Nu începe cu o pocnitură. Se instalează treptat, în săptămâni, și de aceea e luată des drept altceva.

02Durere în fesă: tendon sau sciatică?

E întrebarea pe care o aud cel mai des. Nervul sciatic trece chiar pe lângă acest tendon, așa că zona dureroasă se suprapune. Câteva diferențe ajută mult:

Dacă durerea coboară sub genunchi, cu amorțeală, mă gândesc mai întâi la coloană. Am scris despre asta în articolul despre sciatică. Durerea joasă, lângă coloană, într-o parte, poate veni și din articulația sacroiliacă. Iar „sindromul piriform” e un diagnostic pe care îl pun abia după ce le-am exclus pe celelalte.

03Cum pun diagnosticul

Încep cu examinarea. Apăs pe tuberozitatea ischiatică, apoi încarc tendonul în poziții diferite: cu șoldul îndoit și genunchiul întins, cu piciorul ridicat de pe sol. Un studiu din 2012 a verificat trei teste de provocare a durerii pe 92 de sportivi, cu și fără tendinopatie. Toate trei s-au dovedit fiabile, iar cel mai valid a fost varianta modificată a testului de întindere cu genunchiul îndoit. Autorii recomandă totuși ca testele să fie folosite împreună cu imagistica.

Fac apoi ecografia în aceeași ședință. Văd tendonul la inserție, îl compar cu partea sănătoasă și caut îngroșarea, zonele dezorganizate, calcificările sau o ruptură parțială. RMN-ul îl cer când ecografia nu lămurește, când bănuiesc o ruptură mai mare sau când trebuie exclusă coloana.

Un tendon îngroșat pe imagine nu înseamnă singur diagnosticul. Contează să doară exact acolo, la testele care încarcă tendonul.

04Tratamentul de bază: încărcarea progresivă a tendonului

O spun de la început: nu există studii randomizate mari despre exercițiile pentru acest tendon. Sinteza din 2016 recunoaște asta și propune să aplicăm principiile care funcționează la tendonul lui Ahile și la tendonul rotulian. O analiză din 2023 a 13 studii a ajuns la o concluzie asemănătoare: cele mai bune rezultate par să vină dintr-o combinație de încărcare a tendonului la unghiuri tot mai mari, exerciții pentru bazin și trunchi și, la unii pacienți, unde de șoc.

În practică, lucrăm în etape. Treci la următoarea după cum răspunde tendonul, nu după calendar:

1. Calmarea durerii. Exerciții statice: întins pe spate, cu genunchii îndoiți, apeși călcâiele în sol 30–45 de secunde, de câteva ori. Podul cu genunchii îndoiți, ținut pe loc.
2. Forța, cu șoldul aproape drept. Podul cu un picior, flexii ale genunchiului cu bandă elastică, ridicări pe un picior.
3. Forța la lungime mai mare. Aplecarea în față cu spatele drept și genunchii ușor îndoiți, cu greutate, coborând treptat mai jos. Apoi exerciții excentrice pentru ischiogambieri.
4. Revenirea la sport. Alergare pe plat, apoi accelerări, apoi panta, ultima.

Cât timp tendonul doare, eviți ce îl apasă pe os: întinderile adânci cu piciorul întins, aplecările lungi, scaunul tare. Folosește o pernă moale sau stai puțin aplecat în spate, iar la birou ridică-te la fiecare 30 de minute. Recuperarea durează de obicei luni, nu săptămâni.

05Unde de șoc, PRP sau cortizon: ce arată datele

O analiză sistematică din 2021 a adunat 12 studii despre tratament, cu 424 de pacienți, dintre care doar două erau randomizate. Concluzia autorilor: nu există suficiente dovezi ca să recomandăm o metodă în fața alteia. Cu această limită în minte, iată ce avem:

• Undele de șoc. Un studiu italian pe 40 de sportivi profesioniști a comparat 4 săptămâni de unde de șoc cu tratamentul clasic: antiinflamatoare, fizioterapie și exerciții. La 3 luni, 85% dintre sportivii tratați cu unde de șoc aveau durerea cel puțin înjumătățită, față de 10% în celălalt grup. E un studiu mic, iar grupul de comparație nu a făcut un program modern de încărcare. Rezultatul e promițător, nu definitiv.
• PRP. O sinteză din 2026 a studiilor randomizate cu PRP la șold a găsit, pentru tendinopatia cronică a ischiogambierilor, un singur studiu, cu 17 pacienți. Un studiu randomizat din 2015 a comparat PRP cu sânge propriu injectat în tendon, sub ecograf. Ambele grupuri s-au ameliorat la 6 luni, fără diferență între ele. Niciunul nu a avut grup cu placebo, iar numerele sunt prea mici pentru o concluzie fermă.
• Cortizonul. Avem doar serii de cazuri, fără grup de comparație. Nu îl folosesc ca soluție de rutină în tendon.

Practic, propun o infiltrație ecoghidată doar după cel puțin 3 luni de program corect, dus până la capăt, când durerea persistă. Îți spun de la început că datele sunt puține. Despre leziunile acute ale acestor mușchi, unde PRP are mai multe studii, am scris în articolul despre leziunea de ischiogambieri.

06Când nu e tendinopatie și trebuie văzut repede

Dacă durerea e mai degrabă în lateral, peste osul proeminent al șoldului, e de obicei altă problemă: tendoanele fesierilor. Harta completă a durerii de șold e în articolul despre cauzele durerii de șold.

07Întrebări frecvente