Tunelul cubital: amorțeala degetului mic și a inelarului

01Ce este sindromul de tunel cubital

Nervul ulnar coboară pe brațul tău și, la cot, trece printr-un canal îngust pe partea interioară, în spatele epicondilului medial. E locul pe care îl lovești uneori de colțul mesei și simți „curentul” până în degetul mic. Acolo nervul stă aproape de piele, fără mușchi care să-l protejeze, și e acoperit de o bandă fibroasă.

Când îndoi cotul, canalul se îngustează, iar nervul se întinde și e apăsat. Ținut așa ore în șir, nervul suferă. Rezultatul e sindromul de tunel cubital, a doua cea mai frecventă compresie de nerv periferic, după tunelul carpian.

Cauzele obișnuite sunt banale: somnul cu brațele îndoite sub pernă, telefonul ținut mult la ureche, cotul sprijinit pe birou sau pe geamul mașinii. Mai rar, nervul e prins de o cicatrice după o fractură veche, de un chist, de artroza cotului sau sare peste epicondil la fiecare îndoire.

02Cum se simte și cum îl deosebești de tunelul carpian

• Amorțeală și furnicături în degetul mic și în jumătatea inelarului dinspre degetul mic. Degetul mare, arătătorul și mijlociul rămân în general normale.
• Simptome agravate de cotul îndoit: dimineața, la trezire, sau după o convorbire lungă la telefon.
• Durere sau sensibilitate pe partea interioară a cotului, uneori cu senzația de curent la atingere.
• În formele avansate, slăbiciune și stângăcie: scapi obiecte, nu mai închei ușor nasturii, degetul mic rămâne depărtat de celelalte, iar mușchiul dintre degetul mare și arătător se topește.

În tunelul carpian amorțeala cuprinde degetul mare, arătătorul și mijlociul, iar degetul mic rămâne liber. Durerea pe partea interioară a cotului, fără amorțeală, vine de obicei din tendoane, în epicondilita medială. Cele două pot coexista, pentru că se întâlnesc în același loc.

Amorțeala degetului mic are și alte surse: o rădăcină nervoasă prinsă la gât (C8), nervul ulnar prins la încheietură, în canalul Guyon, sau, rar, o problemă la nivelul plexului brahial. De aceea examinez și gâtul, și încheietura, nu doar cotul.

03EMG și ecografia: ce arată și când sunt utile

Diagnosticul pornește de la examinare: unde e amorțeala, cum răspunde nervul la atingere, ce se întâmplă când țin cotul îndoit un minut, cât de puternici sunt mușchii mici ai mâinii.

Electromiografia (EMG) măsoară cât de repede conduce nervul și dacă mușchii au pierdut inervație. E utilă când există slăbiciune sau când se discută operația. Nu e obligatorie în formele ușoare: într-un studiu suedez pe pacienți cu simptome ușoare sau medii, 76% dintre cei cu simptome tipice aveau EMG normal, iar 75% dintre cei cu EMG modificat s-au ameliorat fără operație.

Ecografia arată nervul direct: grosimea lui, locul exact unde e prins, dacă sare peste epicondil la îndoirea cotului, dacă există un chist sau o cicatrice care îl apasă. O meta-analiză pe 1.961 de examinări a găsit că măsurarea secțiunii nervului la nivelul epicondilului, cu un prag de aproximativ 10 mm², are o sensibilitate de 80%. Ghidul asociației americane de medicină neuromusculară, din 2022, recomandă ecografia pentru confirmarea diagnosticului și localizarea compresiei. Despre ce poate vedea ecografia în general am scris în pagina despre ecografia musculoscheletală.

EMG-ul și ecografia se completează. Primul spune cât suferă nervul, a doua arată unde și de ce.

04Ce faci fără operație

La formele ușoare și medii, primul tratament e simplu și are dovezi bune: să afli de ce se irită nervul și să eviți pozițiile care îl provoacă. În studiul suedez randomizat pe 70 de pacienți, toți au primit această informație, iar o parte au primit în plus orteză de noapte sau exerciții de alunecare a nervului. La 6 luni, 51 din 57 de pacienți urmăriți (89,5%) erau mai bine, fără diferențe între grupuri.

• Noaptea: încearcă să dormi cu brațele cât mai întinse. Un prosop înfășurat lejer în jurul cotului, cu cotul aproape drept, împiedică îndoirea în somn. O orteză de noapte face același lucru, dar o analiză din 2025 nu a găsit dovezi solide că adaugă ceva peste sfaturi.
• La telefon: folosește căștile sau difuzorul.
• La birou și în mașină: nu sprijini cotul pe margini dure. Ajustează scaunul ca să nu stai cu coatele îndoite mult.
• La sală: evită temporar exercițiile cu cotul îndoit la maxim, sub greutate.

Îți dau de obicei 6 până la 12 săptămâni cu aceste măsuri, dacă nu ai slăbiciune. Infiltrațiile în jurul nervului, cu cortizon sau cu alte substanțe, au fost studiate puțin. Analiza Cochrane din 2025 consideră neclar efectul cortizonului, cu dovezi de certitudine foarte scăzută. Hidrodisecția ecoghidată, pe care o folosesc la nervul median, nu are încă studii bune la nervul ulnar, așa că nu o prezint ca tratament dovedit aici.

05Când se operează și ce operație

Discutăm operația dacă:

• amorțeala persistă sau se agravează după câteva luni de măsuri corecte;
• apare slăbiciunea mâinii sau topirea mușchilor dintre degete;
• EMG-ul arată suferință importantă a nervului;
• există o cauză mecanică clară: un chist, o cicatrice, un os deformat după o fractură.

Cea mai simplă operație eliberează nervul pe loc, deschizând banda fibroasă care îl acoperă. Alternativa e mutarea nervului în fața epicondilului, sub piele sau sub mușchi. Analiza Cochrane, actualizată în 2025, a adunat 15 studii randomizate cu 970 de participanți. Concluzia: decompresia simplă și mutarea nervului dau rezultate funcționale asemănătoare, chiar și la formele severe, iar decompresia endoscopică nu e superioară celei deschise.

Contează să nu aștepți prea mult când apare slăbiciunea. Sensibilitatea revine de obicei, dar forța mușchilor mici ai mâinii se recuperează mai greu și mai incomplet dacă nervul a suferit mult timp.

Vino repede la consult dacă slăbiciunea apare brusc, dacă amorțeala a început după o lovitură sau o fractură de cot, ori dacă amorțeala cuprinde ambele mâini și se însoțește de durere de gât, dificultăți la mers sau probleme de echilibru. Acestea din urmă cer evaluarea coloanei cervicale.

06Întrebări frecvente