Accidentări la schi: genunchiul, umărul, degetul mare și ce faci pe pârtie

01Cât de des te accidentezi la schi și ce se lovește

Schiul are reputația unui sport periculos. Cifrele recente o contrazic în bună măsură. Un studiu austriac a strâns toate intervențiile dispeceratului de urgență din Tirol în cinci sezoane, între 2017 și 2022: 43.283 de accidentați la 98,1 milioane de zile de schi. Rezultă 0,44 accidentări la 1.000 de zile pe pârtie, mult sub ce raportau studiile mai vechi. Clăparii și legăturile s-au schimbat mult în ultimele decenii, iar fracturile de gambă, cândva tipice, au devenit rare.

Contează și ce ai sub picioare. O analiză a 34.720 de cazuri ajunse la urgențele din Statele Unite între 2000 și 2019 a arătat un tipar clar: schiorii se lovesc mai ales la picioare, snowboarderii la brațe. O treime dintre cazuri au fost fracturi. Totuși, 93% dintre pacienți au plecat acasă direct din camera de gardă.

02Genunchiul la schi: ligamentul încrucișat și cel colateral medial

Genunchiul e punctul slab al schiorului, pentru că schiul lung lucrează ca o pârghie. Două mecanisme le recunosc aproape din prima frază a pacientului.

• Căderea pe spate, la viteză mică. Ai obosit, șoldurile coboară sub nivelul genunchilor, greutatea trece pe coada schiurilor, iar schiul din vale își prinde muchia interioară. Tibia se răsucește spre înăuntru și ligamentul încrucișat anterior (LCA) cedează. Mulți nici nu cad spectaculos. Simt o pocnitură și genunchiul „fuge”.
• Genunchiul care cade spre înăuntru în timp ce schiul fuge în afară, tipic pentru începătorii în plug sau pentru o muchie prinsă în față. Aici suferă întâi ligamentul colateral medial, de pe interiorul genunchiului, iar la o forță mai mare și LCA-ul.

Într-un studiu chinezesc pe 306 schiori amatori operați la genunchi, combinația dintre ruptura de LCA și leziunea ligamentului colateral medial a fost cea mai frecventă, la ambele sexe. LCA-ul era rupt la 79% dintre femei și la 56% dintre bărbați.

Aici intră legăturile. Un studiu austriac pe 498 de schiori cu ruptură de LCA a întrebat ce a făcut legătura în momentul accidentului: 78% au spus că nu s-a desfăcut. Proporția a fost mai mare la femei (83%) decât la bărbați (66%) și a crescut la căderile lente și la cele pe spate. Autorii propun chiar schimbarea standardelor după care sunt făcute legăturile. Până atunci, ce poți controla tu e reglajul lor.

Ligamentul colateral medial se vindecă de obicei fără operație, cu orteză și kinetoterapie. Am explicat gradele și pașii în articolul despre ligamentul colateral medial. Pentru LCA, decizia între operație și recuperare fără operație nu se ia pe pârtie și nici în prima săptămână. Am scris pe larg despre ruptura de LCA și cine are nevoie de reconstrucție.

03Degetul mare al schiorului: ligamentul de la baza policelui

E accidentarea pe care oamenii o subestimează cel mai des. Cazi cu mâna întinsă, bățul rămâne prins în palmă și în cureluță, iar degetul mare e tras brusc în afară. Se rupe ligamentul colateral ulnar, de pe partea dinspre arătător a articulației de la baza degetului mare.

Un studiu din Dolomiți, pe două sezoane, a analizat 195 de schiori și snowboarderi cu accidentări de antebraț, încheietură, mână și degete. Aproape jumătate aveau fracturi, iar 17% aveau leziunea izolată a acestui ligament, legată de cele mai multe ori de bățul prins în cădere. Fracturile de încheietură au apărut mai ales pe pârtiile albastre, la căderi lente. Ligamentul degetului mare s-a rupt mai des pe pârtiile roșii. Niciunul dintre accidentați nu purta protecție pentru încheietură sau pentru degetul mare.

Cum arată: durere și umflătură la baza degetului mare, pe partea dinspre arătător, uneori o vânătaie. Prinzi greu o cheie sau un pix. Degetul pare „moale” când îl împingi în afară.

De ce merită văzut repede? Dacă ligamentul e rupt complet, capătul lui se poate răsfrânge peste o bandă tendinoasă din apropiere și nu se mai poate lipi singur. Leziunea se numește Stener și se repară chirurgical, de preferat în primele săptămâni. La consult văd ligamentul pe ecografia musculoscheletală, în aceeași ședință, și îl compar cu cel de la mâna sănătoasă. Leziunile parțiale se tratează cu o orteză care ține degetul mare nemișcat câteva săptămâni, apoi cu exerciții de priză.

Un deget mare instabil, lăsat netratat, rămâne cu priza slabă și cu risc de artroză la baza lui.

04Umărul și încheietura: snowboard, patinaj și căderile pe mână

Umărul apare în 4–11% dintre accidentările de schi și în 8–16% dintre cele de snowboard, după o recenzie publicată în British Journal of Sports Medicine. Mecanismul tipic e căderea pe brațul întins sau direct pe umăr, iar la schi și înfigerea bățului. Leziunile frecvente sunt luxația umărului, luxația acromioclaviculară (umărul „în treaptă”), fractura de claviculă și întinderile coafei rotatorilor.

Dacă umărul a ieșit din loc, nu încerca să-l pui la loc pe pârtie cu ajutorul unui prieten. Salvamontul și camera de gardă fac radiografia înainte și după reducere. Ce urmează, inclusiv riscul de recidivă la tineri, am explicat în articolul despre luxația de umăr. După 40 de ani, o luxație sau o cădere pe umăr rupe des și tendoanele coafei. Dacă după ce trece durerea brațul rămâne slab la ridicat, merită o ecografie; detaliile sunt în articolul despre ruptura coafei rotatorilor.

La snowboard și la patinaj, încheietura plătește. Cazi și pui instinctiv mâna. O analiză a șase studii a arătat că apărătorile de încheietură scad riscul de accidentare a încheieturii la snowboarderi cu aproximativ trei sferturi. Calculat altfel: la fiecare 50 de snowboarderi care le poartă, se evită o accidentare. Pe patinoar nu există date la fel de bune, dar mecanismul e același. Apărătorile de role sunt la îndemână, mai ales pentru copii și pentru adulții care urcă rar pe patine.

O încheietură umflată după cădere, care doare la apăsare pe os, se radiografiază chiar dacă poți mișca mâna. Opțiunile de tratament le găsești în articolul despre fractura de încheietură.

05Ce faci pe pârtie și în primele zile după accidentare

Prima regulă e simplă: nu mai cobori „ultima pârtie” pe un genunchi care a cedat sau care se umflă. Coboară cu telescaunul sau cere ajutorul salvamontului.

Mergi la camera de gardă în aceeași zi dacă:

• nu poți călca pe picior sau nu poți face câțiva pași singur;
• genunchiul s-a umflat vizibil în primele ore după o pocnitură, semn că s-a strâns sânge în articulație, frecvent la ruptura de LCA;
• genunchiul s-a blocat și nu se mai întinde complet;
• o articulație e deformată sau mâna, ori piciorul, e amorțită și rece;
• te-ai lovit la cap și apar dureri de cap care cresc, vărsături, confuzie sau somnolență, ori ai pierdut cunoștința, chiar și pentru scurt timp.

În rest: gheață câte 15–20 de minute de câteva ori pe zi, piciorul ridicat, mers cu sprijin dacă doare și o orteză simplă de genunchi până la consult. Nu masa genunchiul umflat. Nu-l forța să se îndoaie.

Te văd ideal în primele una-două săptămâni după ce te întorci. Umflătura din primele zile ascunde mult la examinare, așa că uneori te chem și a doua oară. Ecografia îmi arată ligamentul colateral medial, lichidul din articulație și ligamentul degetului mare. Pentru LCA și menisc, când e cazul, cer un RMN; diferența dintre cele două investigații am explicat-o în articolul ecografie sau RMN.

06Cum previi accidentările la schi și când revii pe pârtie

1. Pregătește picioarele cu 6–8 săptămâni înainte. Genuflexiuni, fandări, exerciții pe un picior, urcat scări. Schiul e o serie lungă de genuflexiuni sub sarcină, iar oboseala aduce căderea pe spate. Programele pentru prevenirea rupturii de LCA, gândite pentru fotbal și handbal, folosesc aceleași principii. Le-am descris în articolul despre prevenirea rupturii de LCA.
2. Legăturile, reglate la service, cu datele reale. Greutatea, înălțimea, vârsta, lungimea tălpii clăparului și nivelul tău. Nu te declara mai avansat decât ești: o valoare mai mare face legătura să se desfacă mai greu. Verifică reglajul la începutul fiecărui sezon și când schimbi clăparii.
3. Cască, la fiecare ieșire. O meta-analiză pe 12 studii a arătat că schiorii și snowboarderii cu cască au avut șanse cu aproximativ o treime mai mici de traumatism cranian. Riscul de accidentare a gâtului nu a crescut.
4. Apărători de încheietură la snowboard, mai ales în primele zile, când cazi des.
5. Dă drumul bețelor când cazi și nu strânge cureluța pe încheietură, ca bățul să nu-ți rămână prins în palmă.
6. Oprește-te înainte să obosești. Ia o pauză la cabană sau încheie ziua mai devreme decât ai plănuit.

Revenirea depinde de leziune. O întindere ușoară de ligament colateral medial se simte mai bine în una-două săptămâni, iar schiul revine după ce genunchiul e stabil și nu mai doare la răsucire. După o reconstrucție de LCA, întoarcerea la sporturile cu pivotări, schiul inclus, se face după cel puțin 9 luni și după teste de forță trecute. Fazele le-am descris în recuperarea după LCA. Ligamentul degetului mare se protejează cu o orteză și la primele ieșiri după vindecare.

07Întrebări frecvente