Genunchi · Ligamente

Ruptura de ligament încrucișat posterior: leziunea de la bord și de ce de obicei nu se operează

Un accident de mașină în care genunchiul lovește bordul, o cădere pe genunchiul îndoit pe terenul de fotbal, apoi o durere surdă în spatele genunchiului care nu pare foarte gravă. Ruptura de ligament încrucișat posterior trece des neobservată tocmai pentru că nu e spectaculoasă. Îți explic cum se recunoaște, de ce cele mai multe se tratează fără operație și ce trebuie căutat în plus.

Răspunsul scurt: Ligamentul încrucișat posterior (LCP) împiedică tibia să alunece înapoi sub femur. Se rupe cel mai des când genunchiul îndoit e lovit în față, de exemplu de bordul mașinii, sau la o cădere pe genunchiul îndoit. Rupturile izolate se tratează de obicei fără operație, cu kinetoterapie centrată pe cvadriceps: într-un studiu pe 133 de sportivi, jumătate au revenit la același sport la același nivel. Operația se discută în leziunile combinate cu alte ligamente sau când instabilitatea persistă.

Interiorul unei mașini văzut din spate, cu bordul, volanul și scaunele din față
Lovitura genunchiului îndoit în bordul mașinii e mecanismul clasic al rupturii de ligament încrucișat posterior Foto: David James / Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0

Ruptura de LCP, în cifre

133

sportivi cu ruptură izolată de LCP tratată fără operație, urmăriți în medie peste 5 ani

1 din 2

au revenit la același sport, la același nivel sau mai sus

1 din 3

au revenit la același sport, la un nivel mai scăzut; unul din șase nu a mai revenit

12

săptămâni: momentul obișnuit în care începe alergarea în recuperarea fără operație

01Ce este ligamentul încrucișat posterior și cum se rupe

În mijlocul genunchiului, două ligamente se încrucișează ca un X. Cel anterior, mai cunoscut, împiedică tibia să alunece în față. Cel posterior, LCP, e mai gros și mai puternic și împiedică tibia să alunece înapoi sub femur. Se rupe mai rar. De obicei, doar la o forță mare.

Mecanismele tipice sunt două:

  • Lovitura de bord. Într-un accident de mașină, genunchiul îndoit lovește bordul, iar tibia e împinsă brusc înapoi.
  • Căderea pe genunchiul îndoit, cu laba piciorului întinsă, pe terenul de fotbal, la schi sau pe scări.

Mai rar, LCP se rupe prin hiperextensie sau printr-o îndoire forțată peste limită. O analiză din 2018 a subliniat că leziunea apare des ca parte a unui traumatism în care se rup mai multe ligamente și doar uneori izolat. Asta schimbă totul. O ruptură izolată se tratează de obicei fără operație, una combinată, adesea nu.

02Ce simți după o ruptură de LCP

Spre deosebire de ruptura de ligament încrucișat anterior, care vine des cu un pocnet și cu un genunchi umflat repede și instabil, ruptura de LCP poate trece aproape neobservată. Simptomele obișnuite:

  • durere în spatele genunchiului, uneori și în față;
  • umflătură moderată în primele zile;
  • greutate la coborâtul scărilor, la genuflexiuni și la statul în genunchi;
  • o senzație vagă de nesiguranță, mai ales la alergare sau la schimbările de direcție.

Mulți oameni merg pe picioarele lor după accident. Leziunea e descoperită mai târziu, când genunchiul continuă să doară la scări sau la sport. Dacă genunchiul s-a umflat mult după un traumatism, am scris separat ce poate însemna, în articolul despre genunchiul umflat.

Mergi la urgență în aceeași zi dacă genunchiul arată deformat, piciorul e rece, palid sau amorțit, nu poți ridica vârful piciorului sau genunchiul e complet instabil. După traumatismele mari ale genunchiului trebuie verificate vasele de sânge și nervii.

03Cum se pune diagnosticul: sertarul posterior

La consult, cu tine întins pe spate și genunchii îndoiți, privesc întâi genunchii din profil. Când LCP e rupt, tibia se lasă puțin înapoi sub greutatea ei, iar profilul genunchiului bolnav arată „scufundat” față de cel sănătos. Apoi fac testul sertarului posterior: împing ușor tibia înapoi și compar cât se deplasează față de partea sănătoasă. Cu cât alunecarea e mai mare, cu atât gradul leziunii e mai mare.

Testez și celelalte ligamente, pentru că leziunile combinate sunt frecvente. Atenția mare merge spre colțul posterolateral, partea exterioară din spatele genunchiului. Un consens internațional din 2025 a stabilit că leziunile complete ale acestei zone trebuie reconstruite, așa că nu au voie să scape la examen. Am explicat zona în articolul despre ligamentul colateral lateral.

Confirmarea se face prin RMN, care arată ligamentul, meniscurile, cartilajul și eventualele leziuni asociate. Radiografia e utilă pentru a vedea dacă ligamentul a smuls un fragment de os la inserția lui. Ecografia, pe care o folosesc zilnic, arată lichidul din genunchi și ligamentele colaterale, dar ligamentele încrucișate se văd mult mai bine pe RMN.

04De ce cele mai multe rupturi izolate nu se operează

Cel mai citat studiu despre evoluția rupturii izolate de LCP tratate fără operație a urmărit 133 de sportivi activi, cu o vârstă medie de 25 de ani, timp de peste cinci ani în medie. Rezultatele:

Shelbourne și colab., Am J Sports Med 1999. Ruptură izolată de LCP, tratament fără operație.
Ce s-a urmăritCe s-a găsit
Laxitatea genunchiuluiNu s-a modificat de la accident până la control
Scorurile de funcțieBune în medie, fără legătură cu gradul laxității
Revenirea la sportJumătate la același sport și nivel sau mai sus, o treime la același sport la nivel mai jos, o șesime nu au mai revenit
Îngustarea spațiului articular pe radiografieFără legătură cu gradul laxității

Un lucru important reiese de aici: un genunchi care rămâne puțin „lăsat” înapoi la examen poate funcționa foarte bine. Laxitatea măsurată nu a prezis cât de bine se simțea pacientul. E o veste bună.

Analiza din 2018 a adăugat partea mai puțin plăcută: pe termen lung, genunchii cu LCP rupt tratați conservator au o rată mare de artroză în compartimentul interior și în cel din spatele rotulei, pentru că mișcarea și încărcarea genunchiului se schimbă. Riscul nu a fost legat nici el de gradul laxității. De aceea urmăresc acești genunchi în timp și insist pe forța coapsei.

Un LCP rupt nu înseamnă un genunchi stricat. Înseamnă un genunchi care are nevoie de un cvadriceps puternic.

05Recuperarea fără operație, pe etape

Principiile recuperării, așa cum le rezumă analiza din 2018:

  1. Primele săptămâni: se evită alunecarea tibiei înapoi, ca ligamentul să se vindece în poziția bună. Se folosește des o orteză care sprijină tibia din spate, iar exercițiile se fac fără tensiune pe partea din spate a coapsei.
  2. Apoi: mobilitate crescută treptat și întărirea cvadricepsului, mușchiul din fața coapsei, care trage tibia înainte și compensează ligamentul. Se adaugă exercițiile pentru șold și trunchi.
  3. De la aproximativ 12 săptămâni: program de alergare în intervale, apoi agilitate și exerciții specifice sportului.

Ce evităm la început: genuflexiunile adânci cu greutăți, exercițiile izolate pentru mușchii din spatele coapsei și statul îndelungat în genunchi. Revenirea la sport se face după criterii, ca după orice leziune de ligament: fără durere, cu mobilitate completă, cu forță apropiată de partea sănătoasă și cu sărituri și schimbări de direcție făcute fără teamă. Principiile le-am descris pe larg în articolul despre recuperarea după operația de LCA.

06Când se operează ruptura de LCP

Operația de reconstrucție intră în discuție în câteva situații:

  • Leziunile combinate, cu alte ligamente rupte, mai ales colțul posterolateral sau ligamentul încrucișat anterior.
  • Smulgerea unui fragment de os la inserția ligamentului, vizibilă pe radiografie sau CT, care se fixează des chirurgical.
  • Instabilitatea care persistă după o recuperare bine făcută, cu genunchiul care cedează la activitățile zilnice sau la sport.

Eu nu fac reconstrucții de ligamente. Nu e meseria mea. Rolul meu e să pun diagnosticul corect, să caut leziunile asociate care schimbă decizia și să conduc recuperarea fără operație atunci când e indicată. Când e nevoie de chirurg, te trimit la un chirurg de genunchi cu experiență în leziunile ligamentare multiple. Despre ligamentul anterior și decizia de operație am scris în articolul despre ruptura de LCA.

07Întrebări frecvente

Ruptura de ligament încrucișat posterior se vindecă fără operație?

Rupturile izolate se tratează de obicei fără operație, cu rezultate bune. Ligamentul se poate vindeca în poziția potrivită dacă tibia e protejată în primele săptămâni, iar cvadricepsul puternic compensează laxitatea rămasă.

Care sunt simptomele rupturii de LCP?

Durere în spatele genunchiului, umflătură moderată, greutate la coborâtul scărilor și la genuflexiune și, uneori, o senzație de nesiguranță la alergare. Simptomele pot fi mult mai discrete decât la ruptura de ligament încrucișat anterior.

Ce diferență e între ruptura de LCA și de LCP?

LCA împiedică alunecarea tibiei în față și se rupe des la răsuciri în sport, cu instabilitate la pivotări. LCP împiedică alunecarea înapoi, se rupe la lovituri pe genunchiul îndoit și se tratează mai des fără operație.

Cât durează recuperarea după ruptura de LCP?

Alergarea începe de obicei în jurul a 12 săptămâni, iar revenirea la sporturile cu pivotări vine după aceea, în funcție de forță și de testele funcționale. Cronologia exactă depinde de grad și de leziunile asociate.

Ce exerciții fac după o ruptură de LCP?

Accentul cade pe cvadriceps, mușchiul din fața coapsei, și pe forța șoldului și a trunchiului. La început se evită exercițiile izolate pentru partea din spate a coapsei și genuflexiunile adânci cu greutăți.

Ruptura de LCP duce la artroză?

Pe termen lung, riscul de artroză în compartimentul interior al genunchiului și în spatele rotulei e mai mare. De aceea contează forța coapsei și urmărirea în timp, chiar dacă genunchiul se simte bine.

Când trebuie operat ligamentul încrucișat posterior?

În leziunile combinate cu alte ligamente, când ligamentul a smuls un fragment de os sau când instabilitatea persistă după o recuperare bine făcută. Decizia se ia împreună cu un chirurg de genunchi.

Surse

  1. Shelbourne KD, Davis TJ, Patel DV. The natural history of acute, isolated, nonoperatively treated posterior cruciate ligament injuries: a prospective study. Am J Sports Med 1999;27(3):276–283. PubMed 10352760
  2. Wang D, Graziano J, Williams RJ 3rd, Jones KJ. Nonoperative treatment of PCL injuries: goals of rehabilitation and the natural history of conservative care. Curr Rev Musculoskelet Med 2018;11(2):290–297. PMC5970122
  3. LaPrade RF, Gerhold C, Kunze KN et al. A contemporary international expert consensus statement on the evaluation, diagnosis, treatment, and rehabilitation of injuries to the posterolateral corner of the knee. Arthroscopy 2025;41(11):4630–4640. PubMed 40414466

Te-ai lovit la genunchi și te doare în spate?

La consult verific stabilitatea genunchiului în toate direcțiile, inclusiv sertarul posterior, și caut leziunile asociate. Îți spun dacă e nevoie de RMN și de un chirurg sau dacă începem recuperarea.

VB

Dr. Vadim Bîrca

Medic specialist ortopedie și traumatologie, cu formare parțială în Franța. Practică orientată pe diagnostic ecografic musculoscheletal și tratamente minim invazive ghidate ecografic. Consultații în București, pe Calea Călărașilor 179, și în Giurgiu.

Întoarce-te la activitățile care îți plac, fără operație acolo unde se poate.

Conținut scris și revizuit medical de Dr. Vadim Bîrca · ultima revizuire: 21 octombrie 2026

Informațiile din această pagină au scop educativ și nu înlocuiesc consultația medicală. Rezumatul studiilor citate este o interpretare în context clinic, nu o traducere a publicațiilor originale. Deciziile de tratament se iau individual, după examinare clinică și imagistică. Nu se pot garanta rezultate individuale ale niciunui tratament.
Sună acum: +40 729 077 770