Osteopenie: ce înseamnă scorul T și când se pune problema unui tratament

01Ce este osteopenia, de fapt

Osul se reface toată viața, iar după 40–50 de ani se pierde puțin mai mult decât se reface. Densitometria osoasă, numită DEXA, compară densitatea osului tău cu cea a unui adult tânăr sănătos și o exprimă printr-un număr: scorul T. Studiile de tratament de care vorbesc mai jos au definit osteopenia ca un scor T între -1 și -2,5, la nivelul șoldului sau al colului femural. Sub -2,5 vorbim de osteoporoză.

Cuvântul „osteopenie” sună a diagnostic, dar e mai degrabă o etichetă pe un rezultat de laborator. O femeie de 52 de ani cu scor T de -1,5 și o femeie de 78 de ani cu același scor nu au deloc același risc de a-și rupe un os. De aceea nu mă opresc niciodată la cifră.

Rezultatul DEXA nu explică durerea. Osteopenia în sine nu doare. Dacă vii cu durere de spate, de șold sau de picior, cauza trebuie căutată separat, iar în unele cazuri durerea bruscă la nivelul coloanei e semnul unei fracturi vertebrale mici, despre care vorbesc într-o secțiune aparte.

02Ce contează mai mult decât scorul T: riscul de fractură în 10 ani

Cei mai mulți oameni care își rup un os din cauza fragilității nu au osteoporoză confirmată la DEXA, ci osteopenie, pentru că sunt pur și simplu mult mai mulți. Studiul lui Reid din 2018 o spune direct: majoritatea fracturilor la femeile după menopauză apar la cele cu osteopenie. Asta nu înseamnă că toate trebuie tratate, ci că trebuie aleasă corect cine are risc mare.

Riscul se estimează cu un calculator, FRAX, care ia în calcul vârsta, sexul, greutatea, fracturile anterioare, fumatul, tratamentele cu cortizon și alte boli, nu doar densitatea osoasă. În studiul lui Reid, femeile aveau în medie 71 de ani, scor T la colul femural de -1,6 și un risc median de fractură de șold în 10 ani de 2,3%. Cu alte cuvinte, mulți oameni cu osteopenie au un risc individual mic.

Factorii care ridică riscul cel mai mult, în practica mea: o fractură anterioară după o cădere de la propria înălțime, cortizon luat luni de zile, menopauză timpurie, fumat, consum mare de alcool, scădere în greutate, boli ca artrita reumatoidă și o mamă sau un tată cu fractură de șold. Dacă ai vreunul dintre ei, rezultatul DEXA cu osteopenie merită discutat serios cu un medic care poate să-ți calculeze riscul.

03Mișcarea care ajută oasele: forță și impact

Osul răspunde la încărcare. O meta-analiză din 2021, din revista Bone, a strâns 53 de studii randomizate la femei după menopauză și a împărțit exercițiile după intensitate. La coloana lombară, exercițiul de intensitate mare a crescut densitatea mai mult (0,031 g/cm²) decât cel moderat (0,012) sau ușor (0,010). Autorii concluzionează că antrenamentul de forță, eventual combinat cu cel de impact, pare cel mai eficient stimul pentru coloană și șold.

Trebuie spus și cu limitele lui: au fost doar 4 intervenții de intensitate mare, iar pentru colul femural nu s-a văzut un efect al exercițiului intens, posibil din lipsă de date. Diferențele de densitate sunt mici în cifre absolute. Exercițiul nu transformă un os osteopenic într-unul tânăr, dar îmbunătățește și forța musculară și echilibrul, iar asta scade riscul de cădere, adică exact momentul în care se rupe osul.

• Forță: genuflexiuni la scaun, ridicări pe vârfuri, împinse și tracțiuni cu banda sau cu greutăți, de 2–3 ori pe săptămână. Principiile sunt aceleași ca în ghidul despre antrenamentul de forță.
• Impact moderat, dacă genunchii și șoldul îl permit: mers alert, urcat scări, sărituri mici controlate. Dacă ai artroză de genunchi, vezi mai întâi ce se potrivește la exercițiile pentru artroza de genunchi.
• Echilibru: stat într-un picior lângă un perete, mers pe călcâie și pe vârfuri.

Dacă ai deja o fractură vertebrală sau suspiciune de osteoporoză, nu începe singur exerciții cu flexie puternică a spatelui sau cu încărcări mari. Adaptăm programul la consult.

04Calciu și vitamina D: cât de mult ajută suplimentele

Aici dovezile s-au schimbat față de ce se credea acum zece ani. O sinteză publicată în BMJ în 2026 a adunat 69 de studii randomizate, cu aproape 154 000 de participanți, în mare parte oameni care locuiau acasă și nu aveau risc foarte mare. Calciul singur nu a scăzut clar riscul de fractură (risc relativ 0,91, interval 0,81–1,01), nici vitamina D singură (1,00). Calciul și vitamina D luate împreună au dat o scădere mică, 0,91, iar autorii au apreciat că beneficiul absolut e mic și că, în general, suplimentele au efect redus sau nul asupra fracturilor și căderilor la oamenii fără risc crescut.

Ce înseamnă pentru tine: nu îți recomand pastile de calciu „la grămadă” doar pentru că ai osteopenie. Mai întâi se verifică ce mănânci (lactate, brânzeturi, sardine cu oase, legume cu frunze verzi, apă bogată în calciu), iar nivelul vitaminei D se măsoară din sânge, mai ales dacă ai puțină expunere la soare, vârstă înaintată sau boli care ridică riscul de deficit. Un deficit confirmat se corectează. Dozele mari, luate fără analiză, nu sunt o asigurare.

Aceeași onestitate o ai și pe partea de fumat și alcool: sunt schimbări care nu costă nimic și contează.

05Când se discută un medicament pentru oase

Medicamentele pentru oase (bisfosfonați și altele) le prescrie medicul endocrinolog sau reumatolog, nu eu, dar e bine să știi ce arată studiile ca să poți purta discuția informat.

În studiul din 2018, 2000 de femei de peste 65 de ani, cu osteopenie, au primit patru perfuzii cu zoledronat (la 18 luni distanță) sau cu ser fiziologic, pe 6 ani. O fractură de fragilitate a apărut la 122 de femei din grupul cu medicament și la 190 din grupul placebo (raport de risc 0,63). A fost nevoie să fie tratate 15 femei ca să se evite o fractură. Reducerea s-a văzut și la fracturile de vertebră și la pierderea de înălțime.

Un al doilea studiu, publicat în 2025, a urmărit 10 ani femei de 50–60 de ani, aflate la începutul menopauzei, cu scor T între 0 și -2,5. Fracturile vertebrale vizibile pe radiografie au apărut la 6,3% dintre cele tratate cu două doze de zoledronat (la început și la 5 ani) și la 11,1% dintre cele cu placebo. Rezultatul e interesant, dar femeile de 50–60 de ani au în general un risc mic de fractură, multe nu și-ar fi rupt oasele oricum, iar un tratament pe zeci de ani are propriile lui riscuri. Decizia se ia individual, cu un calcul de risc în față.

Cu alte cuvinte, studiile arată că tratamentul poate ajuta unele femei cu osteopenie, mai ales pe cele mai în vârstă și cu risc estimat mai mare, dar nu arată că toate persoanele cu osteopenie trebuie tratate.

06Când nu mai e „doar osteopenie”

• Durere de spate bruscă, ascuțită, după o mișcare banală (strănut, aplecat, ridicat o sacoșă): poate fi o fractură vertebrală. Mergi la medic în câteva zile, cu radiografie.
• Scădere vizibilă în înălțime sau spate care se curbează mai mult: cere evaluare.
• Orice fractură după o cădere de la propria înălțime (încheietură, umăr, șold, coastă): nu e o întâmplare, ci un semn că osul e fragil. Vezi osteoporoza și fractura de fragilitate.
• Durere de șold sau imposibilitatea de a călca pe picior după o cădere: urgență. Citește despre fractura de șold la vârstnici.

07Întrebări frecvente