Câte ședințe de kinetoterapie ai nevoie: cum alegi un kinetoterapeut și ce plan să ceri

01Câte ședințe de kinetoterapie: de ce nu există un număr

Cea mai întâlnită întrebare după o leziune sau o operație este „câte ședințe mai am”. Nu pot da un număr, și nu l-ar putea da corect niciun medic care citește studiile. Numărul de ședințe depinde de ce ai, de cât de lungă e durerea, de ce muncești, de ce sport faci și, mai ales, de cât de bine faci exercițiile între ședințe.

Ce arată literatura e mai degrabă o durată în săptămâni. În studiul norvegian de la BMJ din 2016, grupul cu exerciții a făcut un program supravegheat de 12 săptămâni. În studiul american din 2025, din New England Journal of Medicine, programul a fost de 3 luni. În analiza Cochrane din 2024 despre exercițiu în artroza de genunchi, programele au durat de la 2 la 104 de săptămâni. Cu alte cuvinte, nu se numără ședințele, ci perioada de lucru constant.

Un kinetoterapeut bun îți spune de la început cât crede că durează, după ce criterii trecem la etapa următoare și ce faci singur acasă. Dacă nu ți se spune nimic din toate astea, întreabă.

02Ce arată studiile despre kinetoterapie

Trei lucrări te ajută să înțelegi la ce să te aștepți.

Analiza Cochrane din 2024, în artroza de genunchi. A strâns 139 de studii, cu 12 468 de participanți. Față de tratamentul obișnuit sau lipsa tratamentului, exercițiul a îmbunătățit durerea cu 13,1 puncte pe o scală de la 0 la 100 și funcția cu 12,5 puncte, cu certitudine scăzută pentru durere și moderată pentru funcție. Față de un grup de control cu atenție sau placebo, câștigul pentru durere a fost de 8,7 puncte, iar pentru funcție de 11,3. Nu sunt diferențe uriașe, dar sunt reale și vin fără medicamente.

Studiul norvegian din 2016, în ruptura degenerativă de menisc. 140 de adulți, vârsta medie 49,5 ani, au primit fie 12 săptămâni de exerciții supravegheate, fie operație (meniscectomie parțială artroscopică). La 2 ani nu a existat nicio diferență relevantă clinic între cele două grupuri (0,9 puncte pe scorul KOOS4). Forța coapsei a crescut mai mult în grupul cu exerciții, iar 19% dintre cei repartizați la exerciții au ales ulterior operația, fără beneficiu suplimentar. Despre cum arată acest tip de leziune am scris în ruptura degenerativă de menisc.

Studiul american din 2025, în leziunea de menisc cu artroză. 879 de persoane de 45 până la 85 de ani au fost împărțite în patru grupuri: exerciții la domiciliu timp de 3 luni, exerciții plus mesaje de încurajare, plus kinetoterapie falsă (terapie manuală și ultrasunete simulate) sau plus kinetoterapie standard (exerciții supravegheate de forță, funcționale și de întindere, plus terapie manuală). La 3 luni, diferența de durere între exercițiile la domiciliu și kinetoterapia standard a fost de 2,5 puncte (interval de încredere 98,3%: de la −1,3 la 6,2), deci nesemnificativă. Autorii au concluzionat că adăugarea kinetoterapiei la un program de exerciții acasă nu a fost mai bună pentru durere.

Ultimul rezultat se citește greșit ușor. Nu spune că „kinetoterapia nu ajută”. Spune că participanții din toate grupurile au avut un program de exerciții, iar ce a adăugat în plus terapia manuală și supravegherea nu s-a văzut în durere la 3 luni. Contează deci că faci exercițiile, nu cine le supraveghează.

03Cum alegi un kinetoterapeut

• Te evaluează înainte să te trateze. Te întreabă ce te doare, ce mișcări te limitează, ce vrei să poți face din nou, apoi te examinează: mobilitate, forță, echilibru, felul în care mergi.
• Îți dă un plan scris. Cu exerciții precise, serii și repetări, frecvență și criterii de progres. Un plan pe care îl poți urma și când nu ești în cabinet.
• Folosește exercițiul ca instrument principal. Aparatele și mâinile pot ajuta la început, dar nu înlocuiesc mișcarea făcută de tine.
• Reevaluează. La 2 până la 4 săptămâni te întreabă ce s-a schimbat, măsoară din nou și ajustează.
• Colaborează cu medicul. Dacă nu progresezi, e normal să mă întrebi dacă diagnosticul e corect. Nu orice durere de genunchi e un menisc.

Pentru exemple concrete de exerciții, găsești în articolele despre exerciții în artroza de genunchi și antrenamentul de forță pentru genunchi programe pe care le poți discuta cu terapeutul tău, iar pentru spate, exercițiile pentru durerea lombară.

04Semne că terapia e prea pasivă

Terapiile pasive, cele în care stai întins și ți se face ceva, sunt plăcute și pot calma durerea câteva ore. Dar studiul american din 2025 ne amintește că ele nu au adăugat ceva ce programul de exerciții nu avea deja. Iată semnele că ai nevoie de mai multă mișcare activă:

• Ședințele constau mai ales din aparate, masaj sau ultrasunete, iar exercițiile activ făcute de tine durează câteva minute.
• Nu ți se dă nimic de făcut acasă. Fără exerciții între ședințe, progresul e mic.
• Același program, de la prima ședință până la a douăzecea. Un plan bun se schimbă pe măsură ce te schimbi tu.
• Ți se spune să eviți orice mișcare care doare. O durere ușoară, tolerabilă în timpul exercițiului, e adesea parte din proces. O durere care crește de la o zi la alta e semnul că e prea mult.
• Nu se discută obiective. Dacă nu știi ce vrei să poți face peste 6 săptămâni, nici terapeutul nu știe când te oprești.

Nu sunt acuzații. Sunt întrebări pe care le poți pune la următoarea ședință.

05Când ceri o reevaluare la medic

• Nu simți nicio ameliorare după aproximativ 6 până la 8 săptămâni de exerciții făcute corect.
• Durerea crește, apare un blocaj al genunchiului, o umflătură nouă sau genunchiul „cedează”.
• Apare slăbiciune, amorțeală sau durere care coboară pe picior.
• Ai durere nocturnă care te trezește sau febră, roșeață și căldură locală.

Ultimele două cer o evaluare rapidă. Pentru celelalte, mă poți suna sau scrie și discutăm dacă mai e nevoie de o ecografie sau de alt tratament. Dacă operația a fost deja făcută, ghidul despre recuperarea după proteza de genunchi îți arată etapele pe care le poți aștepta.

06Întrebări frecvente